Romania 2023
3-17 iunie 2023: Renovarea sălii de kinetoterapie din „Delfinul”
După o pauză forțată de trei ani de „corona”, ne bucurăm că ne putem sufleca din nou mânecile. Diverse zone din interiorul dar și zone din jurul sălii de fizioterapie au nevoie urgentă de renovare.
Am primit acest mesaj în urmă cu ceva timp de la André Muit, directorul olandez al organizației noastre partenere olandeze/române Betania:
„Pentru că avem foarte multe solicitări de terapie pentru copiii cu autism, atenția noastră s-a concentrat în ultimul timp în principal pe rezolvarea acestor probleme. De exemplu, am renovat majoritatea camerelor din centrul „Delfinul” în perioada iulie – 1 august anul trecut, de către un grup de tineri din Olanda. Pentru că avem lipsă de spațiu, am reamenajat complet și am schimbat și podeaua centrului de reabilitare. Ca urmare, sectia de reabilitare a ramas în urmă și are nevoie urgentă de reparații si întreținere. Aceste zone sunt folosite foarte intens zi de zi, ceea ce este clar vizibil. Zeci de copii cu ( uneori grave) problemele fizice sunt tratați acolo în fiecare zi.”
Fotografiile de mai jos arată de ce serviciul de sănătate din România nu mai este de acord cu starea actuală a acelui spațiu, care include și o chicinetă, dressing, dușuri și toalete.
.jpg)
.jpg)
Podeaua cabinetului de kinetoterapie este formată din mochetă-covor permanent, care există de aproape 20 de ani. Serviciul de sănătate are serioase rezerve cu privire la acest lucru, deoarece nu este tocmai igienic și, de asemenea, greu de curățat. Prin consultare cu André, s-a decis, prin urmare, că vom izola podeaua de beton cu un ecran de protecție la umezeală și frig și apoi o vom acoperi cu laminat fără sudură, rezistent la apă.
Clădirea a trebuit să facă față și unor scurgeri grave:
Scurgerile au fost acum remediate, dar petele de umezeală și mucegai nu sunt tocmai favorabile sănătății. De aceea vom curăța din nou toate zonele afectate, tencuiala și vopseaua. Gătitul se face în prezent pe o sobă veche cu gaz, dar gazele de eșapament – mai ales iarna – au dificultăți în găsirea unei ieșiri. Această sobă cu gaz va face loc unei sobe electrice împreună cu o nouă unitate de bucătărie care urmează să fie instalată.
Pentru că și bucătăria trebuie înlocuită după ani de utilizare intensivă. Încă arată frumos, dar ușile nu se mai închid corect, iar sertarele sunt încă greu de deschis și închis.
De asemenea, vom înlocui toate prizele de perete și întrerupătoarele cu altele noi, deoarece unele dintre ele nu mai funcționează (corespunzător) și sunt nesigure atât pentru copii, cât și pentru personal.
Toaletele și sălile de duș au nevoie de o schimbare, o ușă dezafectată dintre baia de terapie și sala de kinetoterapie este în curs de îndepărtare, iar deschiderea se sigilează și tencuiește bine. Acel bazin de terapie este de altfel primul (și din câte știm noi) de până acum și singurul bazin cu apă caldă din România în care copiii cu handicap grav sunt tratați de kinetoterapeuți. Dar copiii fără dizabilități pot lua și ei lecții de înot aici contra cost. Cu aceasta, Betania poate ajuta din nou alți copii, pentru că municipiul Bacău încă nu reușește să ofere subvențiile promise. Și nu în ultimul rând: vom oferi tuturor camerelor un strat nou și proaspăt de vopsea și iluminare LED bună și eficientă din punct de vedere energetic.
Cele mai importante materiale, a căror calitate lasă de dorit în România, au fost achiziționate în Olanda, după care au fost trimise spre Bacău vineri 17 mai, prin intermediul organizației-mamă a Betaniei HCR.
Și apoi este sâmbătă, 3 iunie 2023.
Plecăm din Schiphol dimineața devreme cu cinci voluntari. Cu două zile înainte, trezorierul nostru Leendert și a „sa” Simone au plecat deja cu mașina.
Unul dintre șoferii Betaniei ne întâmpină pe Aeroportul Henri Coanda/Otopeni, chiar în afara Bucureștiului.
Ajungem în Bacău în jurul orei patru, unde mai întâi facem niște cumparaturi în supermarketul local.
Suntem cazați într-una din casele din interiorul fundației Betania, unde sunt îngrijite de mulți ani tinere, care în mod normal atunci când împlinesc vârsta majoratului sunt scoase pe stradă de la orfelinate, după care ajung adesea să se prostitueze. Aici, la fundația Betania, sunt îndrumate către o viață independentă. Cu puțin timp înainte de sosirea noastră, refugiați ucraineni au fost găzduiți în această casă, dar de atunci au fost cazați în altă parte. Marele avantaj pentru noi este că vechiul nostru container cu materiale și unelte se află lângă această casă, iar clădirea care urmează să fie renovată este la câțiva metri, pe diagonală opusă.
Ne folosim restul zilei pentru a ne aranja camerele și a face cunoștință cu provocările noastre din centrul de terapie. Până acum a trebuit să ne descurcăm doar cu fotografii. Seara ne relaxăm pe marginea fântânii din fața casei „noastre”. Sunt încă 30 de grade!
A doua zi în România este sărbătore- Rusaliile Ortodoxe. În căldura încă înăbușitoare, facem o plimbare prin zonă, inclusiv o vizită la biserica vecină. Parcarea imensă este plină, incluzând destul de mulți credincioși care trebuie să urmărească slujba prin difuzoare mari. E plin înăuntru!
Ne continuam apoi plimbarea către centrul Bacaului, unde oamenii vin și pleacă spre alte biserici, și la marea catedrală. Mulți iau acasă un buchet de crengi (binecuvantate de preot). Sunt ramuri de tei și nuc, ale căror frunze, datorită formei lor de torță, amintesc de „limbile de foc” pe care le-au primit acum două mii de ani, apostolii.
Acum au sosit și Leendert și Simone, așa că de luni începem treaba cu forțe proaspete și curaj. Sala de kinetoterapie a fost deja complet golită de personalul Betania, așa că asta îl scutește de multă muncă pe tapițerul nostrum, Henk. Cu toate acestea, el este încă ocupat cu îndepărtarea ultimelor reziduuri de lipici.
Între timp, „de Jantjes” (ambii Jan lucrează mult împreună în această perioadă) au scos ușa dintre piscina de terapie și sala de kinetoterapie cu o ușurință rezonabilă. Apoi închid deschiderea cu lemn si gips-carton pe care le mai avem pe stoc în container. De asemenea, au ceve probleme cu unitatea de bucătărie și dulapurile suspendate: vor fi scoase afară în cel mai scurt timp.
Instalatorul Leo pare să aibă mai puține de făcut decât se credea inițial: o ușă care nu a fost încă creată, (care ar trebui să ducă afară din bucătărie), a fost eliminată din planuri de către Betania. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie deviate conductele de încălzire. Radiatorul din acel colț nu trebuie mutat din același motiv. Totuși, aragazul cu gaz va dispărea, așadar conducta de gaz trebuie îndepărtată din camera tehnică adiacentă și acoperită. De asemenea, îndepărtează un încălzitor de convecție ruginit din zona piscinei. Încă așteptăm unul nou, dar trebuie să fie rezistent la umezeală și vapori de clor. Încă nu s-a luat o decizie finală în acest sens, deoarece prețurile au crescut considerabil și în România.
În același timp, Leendert și Simone s-au dedicat șlefuirii și vopsirii ușilor și tocurilor. De asemenea, ei se ocupă cu profesionalism de petele maronii de la scurgeri și le oferă un agent izolator.
În holul principal, podeaua de beton este acoperită cu o folie groasă, cu plăci de nivelare deasupra pentru a elimina denivelările, după care se aplică un strat de folie extra etanș la vapori. Acum umiditatea în creștere nu are nicio șansă să deterioreze laminatul.
Familia Jannen s-a ocupat acum și cu instalarea primelor corpuri de iluminat cu LED și a canalelor de cablu care conectează cutiile luminoase, pentru care Hans a realizat o schemă de circuit mult mai utilă. Prizele de perete și întrerupătoarele vechi și uneori defecte sunt de asemenea înlocuite cu altele noi.
Dar o altă treabă constă în a coborî perdeaua de duș mult prea scurtă din „propria noastră” casă. După primul duș, podeaua băii este o baltă de apă. Așadar, o rolă de sârmă electrică este scoasă din container și Leo și Henk mânuiesc firele de prelungire. Nu arată foarte frumos, dar problema este rezolvată.
Fotografiile de mai jos arată diferitele activități.
Pregătim singuri micul dejun și prânzul în bucătăria casei noastre, dar în fiecare seară putem lua masa la un restaurant simplu, aflat la trei minute de mers pe jos. Prețul mediu pentru o masă caldă acolo este de aproximativ cinci euro, așa că ne putem răsfăța, nu e nevoie să gătim seara! Un pahar de vin sau o bere – cu sau fără alcool – potolește setea, pentru că încă este foarte cald în Bacău!
Pe neașteptate primim o vizită, a Magdalenei din Găiceana, care vine sa o felicite pe Simone (a doua zi este ziua ei de naștere!). Bineînțeles că ni se alătură la masă.
În dimineața aniversării zilei de naștere, Simone este felicitată de noi și surprinsă cu ghirlande și mici cadouri. Bucătăria noastră și sala de kineto terapie au fost, de asemenea, echipate surpriză cu ghirlande cu o seară înainte.
Am primit un tort mare, delicious, prin intermediul lui André Muit.
În proiectele anterioare, am avut adesea nevoie de dimineața de sâmbătă pentru a ne încadra în timp în program. Pentru că lucrările progresează frumos și suntem cu mult înaintea programului, decidem să păstrăm sâmbăta liberă. Un weekend minunat de liniștit (și încă însorit și cald) este așadar înaintea noastră.
Decidem să vizităm o serie de proiecte anterioare aflate în localități din vecinătate pentru a evalua starea actuală. Betania a pus la dispoziție una dintre dubele lor.
Prima noastra vizita se refera la Centrul Medical din Gaiceana, unde bineințeles suntem întâmpinați de Magdalena. La cererea noastră, a umplut sticle mari cu miere organică din zonă pentru Jan K., Simone și Hans. Și așa cum ne-am așteptat de la ea: prăjitură de casă pe masă, cu o varietate de băuturi. A sosit și doamna care face curățenie la Central Medical care a fost convocată acum, așa că putem intra în „orgoliul nostru”: cel mai mare și mai frumos proiect pe care l-am putut realiza vreodată: Centrul Medical.
Totul pare să fie încă în starea în care l-am lăsat în 2009, cu excepția unor detalii minore. Farmacia bine aprovizionată este deschisă zilnic, camera medicului stomatolog arată spic & span, precum și cabinetul de consultație al medicului, sălile de tratament și camera în care se află toate echipamentele pentru curățarea și dezinfectarea instrumentarului (cum ar fi procedurile chirurgicale minore) sunt folosite cu responsabilitate acoperind nevoile medicale de bază ale oamenilor din localitate.
Încă o dată arată ce a însemnat (și continuă să o facă) acest Centru Medical pentru populația din Găiceana și împrejurimi. Înainte de 2007, când am început proiectul, localitatea era abia accesibilă. Drumuri proaste, adesea cu găuri mari în suprafața drumului; transportul public consta mai ales în căruțe de fermă trase de cai sau vaci.
Medicamentele și pansamentele erau de vânzare o ora pe săptămâna dintr-o dubă aparținând organizației de ajutor- Fundația de Sprijin Comunitar- FSC din Bacau.
După construirea Centrului Medical, autoritățile locale și regionale au îmbunătățit infrastructura astfel încât satele și orașele din jur să fie ușor accesibile și un microbuz circulă la intervale regulate. Instalarea unui releu GSM îi face acum independenți pe locuitori, comparativ cu panoul de comutatoare de modă veche cu prize și operator de telefonie din primărie, de care erau dependenți anterior.
Ne continuăm călătoria către Plopana, unde am construit un Centru Multifuncțional între 2015 și 2017.
Cladirea este încă în stare bună, doar întreținerea vopselei lasă de dorit... Este clar și ne bucurăm să vedem că este folosit pentru grupul nostru țintă principal: copiii.
Fotografiile de mai jos arată toaleta publică care a fost construită de un om din comunitatea locală lângă centrul „nostru” (clădirea albă din fotografia de mai sus din stânga), ca înlocuitor pentru o cabină simplă din tablă ondulată cu o gaură în podeaua de beton deasupra căreia toaleta trebuia eliberată.
Al treilea și ultimul proiect pe care îl vizităm astăzi este cel mai recent proiect al nostru: o clădire a școlii din Vultureni. Și acolo găsim clădirea într-o stare excelentă. Din păcate, nimeni nu este acolo să ne lase să intrăm, dar - aruncând o privire prin ferestre - ceea ce vedem ne face plăcere!
O mare surpriză este terenul de joc din beton care a fost construit cândva cu bani europeni, concomitent cu construcția clădirii școlii (atunci terminată dar goală și finalizată ulterior de noi) și a unei mici clădiri cu vestiare. Clădirea din urmă se află acum într-o stare și mai deplorabilă decât atunci când am plecat de la Vultureni, dar terenul de joc a suferit o adevărată metamorfoză! Cu o donație de la Terre des Hommes (acum și un partener necunoscut pentru noi), terenul de joc a fost „mochetat”, gardurile din jurul terenului de joc au fost reparate și întregul teren a fost închis în partea de sus cu plasă, astfel încât mingile jucate prea sus rămân între garduri.
Toaleta publică pentru doamne din spatele primăriei arată „nu rău” după standardele românești, dar duhoarea este insuportabilă! Este o conexiune deschisă la o cloacă, care (sperăm) este golită la intervale regulate. În cele din urmă, instalatorul Leo aruncă o ultimă privire în spațiul din spatele primăriei, unde eram găzduiți atunci.
Acum înapoi la Bacău, unde ne așteaptă continuarea locurilor de muncă.
Tapițerul Henk se plânge de durere de spate ( de câteva zile zugrăvește tavanele, împreună cu Jan K.), în timp ce Simone și Leendert preiau suplimentar și perii și role.
Hans a făcut deja progrese considerabile cu laminatul, cu ajutorul lui Jan R., pe lângă tencuirea și vopsirea fostului pasaj dintre piscină și sala de kinetoterapie și amenajările pentru sistemul de sonorizare din camerele menționate.
Am găsit destul de multe alte locuri de muncă pentru Leo, unde măiestria sa și experiența sa largă ne sunt utile. În clădirea alăturată „de Dolfijn” (Centrul Delfinul), centru de cunoaștere și tratament al Betaniei pentru copiii cu probleme în domeniul autismului, dar și cu alte probleme psihologice care sunt congenitale sau cauzate de abuz sau maltratare, apar două butoane pentru calorifer care nu mai sunt functionale. În consultare cu psihoterapeuții prezenți acolo, decidem să instalăm în acele locuri butoane de termostat ca înlocuitori. Dar acestea trebuie bineințeles mai întâi achiziționate de la feroneria Dedeman din Bacau.
De acolo am cumpărat și adus imediat și alte materiale pentru alimentarea de urgență cu apă a Betaniei. Toate clădirile din Betania (inclusiv Centrul Multifuncțional construit de noi în 2011), precum și un bloc de locuințe adiacent sunt alimentate cu apă din aceeași sursă. Pentru că presiunea apei din municipiul Bacau scade uneori, s-a forat cu ani în urmă o sondă din care (dupa filtrare) se poate pompa apa subterană curată. Instalarea în acea fântână este în stare proastă, iar Leo este întrebat dacă poate veni cu soluții. Bineînțeles că poate!
În timp ce pardoseala laminată se apropie de finalizare, precum și vopsirea și instalarea ultimelor corpuri de iluminat LED, Leendert începe să instaleze plinte noi. Încă le avem în stoc în container. Plintele vechi din plastic au fost deja scoase.
Am văzut deja că gardul (sau mai bine zis o colecție de scânduri de lemn verticale) de lângă poteca către „Magazin Second Hand”, unde îmbrăcămintea second-hand se vinde la kilogram, este pe cale să se prăbușească. Acesta va fi redat la strălucirea de odinioară cu ajutorul scândurilor care sunt încă prezente în containerul nostru. Un fost rezident al caselor pentru tineri, care acum locuiește independent în Bacău și care menține în mod excelent zonele exterioare curate și fără buruieni la Betania, a înlăturat deja toată iedera din zona gardului.
Spre sfârșitul săptămânii ne-am hotărât să desființăm ramuri mari atârnând peste acoperișul casei vecine de la un platan și un cireș, care amenință să strice acoperișul. Ne este utilă scara mobilă din container, dar pentru că nu avem la dispoziție motoferăstrău, Leo folosește ferăstrăul electric. Ajutat mai târziu de Jan K., care curăță imediat jgheaburile, și de Hans, care pune capăt vieții celei mai groase crengi, cu un ferăstrău de mână.
Apropo de cireși: există și un astfel de copac în spatele clădirii de terapie, iar cireșele care atârnă cel mai sus sunt, desigur, cele mai gustoase!
În timp ce Leo începe încă o treabă (pregătirea câtorva bare de geam aproape fără vopsea ale Centrului Multifuncțional), aceasta oferă imediat ocazia de a arunca o privire în interiorul Terapiei Ocupaționale. Cofondatorul fundației noastre SWOE, „Ome Co Klootwijk”, care a murit în 2017, ar fi fost foarte mândru dacă ar fi văzut cât de intens este încă folosit frumosul său dulap realizat manual.
Soții Jannen au montat deja blocul de bucătărie, inclusiv dulapul de perete care este atârnat cu bucăți de tijă filetată chiar printr-un perete de gips-carton, în dressingul din spatele acestuia, și acum așteaptă ca Leo să conecteze robinetul și scurgerea. Se dovedește că nu este nicio scurgere, deoarece cuplurile nu par să se potrivească corect.
Dar operațiunea a reușit în cele din urmă, iar Leo verifică funcționarea preaplinului chiuvetei, care , iarăși, se dovedește că nu funcționează. Mai trebuie să se facă o gaură în recipientul de plastic de sub chiuvetă, la care este conectată această scurgere. În cele din urmă, totul a funcționat, iar Hans poate sigila blocul din bucătărie.
În ultima noastră zi de lucru, o ajutăm pe Daniella, kinetoterapeut, să renoveze camera. La cererea ei, am asigurat pereții cu folie transparentă la locul suportului de perete și în locul în care este întotdeauna plasată trambulina. Pentru că, Daniela ne-a spus: „Mi-ar părea foarte rău dacă vopseaua voastră frumoasă s-ar murdări din nou, în curând”.
Vineri după-amiază Daniella, împreună cu Serghei, au arătat la ce este folosită camera.
Și atunci treaba noastră este gata!
Cu o ultimă privire la piscina de terapie, la cea de-a doua sală de kinetoterapie și la dressing, cu un Serghei vesel făcându-ne la revedere și un sentiment recunoscător față de un alt proiect frumos pe care l-am putut realiza împreună cu grupul nostru de lucru, putem merge acasă, din nou.
BACAU: Pe curând!?
